Istoricul localităţii

Prima atestare documentară a comunei Loamneş este din secolul al XIV-lea, mai precis din anul 1326.
Despre localităţile comunei Loamneş apar referiri în două lucrări importante: „Dicţionarul numirilor de localităţi cu poporaţiune română din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, întocmit din încredinţarea Asociaţiei pentru Literatură Română şi Cultura Poporului Român de către Silvestru Moldovan şi Nicolae Togan (ediţia II, Sibiu, 1919 - Editura Asociaţiunii, Tipografia „Libertatea Orăştie") şi „Dicţionarul Istoric al denumirilor localităţilor din Transilvania", alcătuit de Coriolan Suciu (editat de Editura Academiei Române în anul 1966).
Administraţia austriacă a anilor 1760-1762, prin „Statistica românilor din Ardeal", întocmită sub semnătura baronului Bucow, situează localităţile Armeni, Păuca, Bogatu Român, Broşteni şi Presaca în comitatul Alba, alături de foarte multe localităţi, dintre care amintim: Alba-Iulia, Galda de Jos, Ighiel, Ciugud, Mialţ, Vingard, Buz, Cunţa, Cut, Vinţul de Jos, Cacova, Gusu, Cenade, Şoroştin, Ocna Sibiului etc.
În lucrarea „Românii din statul ungar", de Sirianu Russu Ion, apărută la Bucureşti în anul 1904, se specifică următoarele: „După mărturisirea lui Balogh Pal şi după cum ne arată statistica de la 1900 comparând-o cu cea de la 1890, în ultimii 50 de ani românii din comitatul Alba de Jos au cucerit teren în detrimentul ungurilor în următoarele comune, cari din maghiaro-române şi chiar maghiare au devenit româneşti: Alămor, Blaj, Crăciunel, Sângătin, Ighiul Unguresc, Ocna, Armeni, Păuca, Roşia, Şard, Turr, Benedek, Teiuş, Vingrad, Roşia de Secaş, ş.a.m.d. până la 44 comune".